construimcatedrala.ro

Înălțarea Domnului Înălţarea noastră

Calinic Arhiepiscopul

Sfânta Înălţare a Fiului de-a dreapta Tatălui, precum şi alte multe evenimente din viaţa Mântuitorului, au fost profeţite cu sute şi mii de ani de proroci (Psalmii 23, 7-10; 67, 18; 109, 1; Isaia 53, 13; Efeseni 4, 8; Fapte 2, 34); a fost arătată lumii de El Însuşi (Luca 22, 69; Ioan 6, 62; 7, 33; 8, 21; 14, 28; 16, 5; 20, 17) este descrisă, precum citim şi în Scripturile Noului Testament (Marcu 16, 19-20; Luca 24, 50-51; Fapte 1, 9-11); mărturisită întru adeverire de sfinţii apostoli, cei care au văzut cu propriii lor ochi (Fapte 2, 32-3; 5, 31-2; 7, 55-6; Romani 8, 34; Efeseni 1, 20- 22; Coloseni 3, 1; I Petru 3, 22; Evrei 1, 3, 13; 8, 1; 10, 12; 12, 2).

Precum spun Scripturile Sfinte, după Înălţare, Iisus Hristos S-a întors întru slava Sa dumnezeiască precum le-a spus celor doi călători spre Emaus, Luca şi Cleopa: "O, nepricepuţilor, şi cu inima zăbavnici a crede toate câte au spus profeţii! Nu trebuia oare ca Hristos să pătimească acestea şi să intre întru slava Sa?" (Luca 24, 26).

inaltarea

Pentru a se lămuri cei din preajma lui Iisus, care-L ascultau cu sfinţenie: "În ziua cea din urm㠖 ziua cea mare a sărbătorii – Iisus sta între ei şi a strigat, zicând: "Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea! Cel ce crede în Mine – precum a zis Scriptura – râuri de apă vie vor curge din inima lui. Iar aceasta a spus-o despre Duhul pe Care aveau să-L primească acei ce cred într-Însul. Că Duhul încă nu era dat, pentru că Iisus încă nu Se preamărise (adică nu se înălţase la ceruri, n.n.)." (Ioan 7, 37-39).

Din convorbirile lui Iisus Domnul cu ucenicii Săi, se arăta limpede că El Se va întoarce la Dumnezeu Tatăl: "Acum însă Mă duc la Cel ce m-a trimis şi nimeni din voi nu Mă întreabă: Unde te duci? Ci pentru că v-am grăit acestea, întristarea v-a umplut inima. Dar vă spun Eu vouă adevărul: De folos vă este ca Eu să mă duc. Că dacă nu mă voi duce, Mângâietorul (Duhul Sfânt) nu va veni la voi; iar dacă Mă voi duce, Îl voi trimite la voi... Dar când va veni Acela, Duhul Adevărului, El vă va călăuzi întru tot Adevărul!" (Ioan 16, 5-7, 13).

Iisus Hristos S-a înălţat la ceruri pentru a ne pregăti loc de fericire veşnică: "Să nu se tulbure inima voastră: credeţi în Dumnezeu, şi în Mine credeţi. În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, oare n-aş fi spus vouă că Mă duc să vă pregătesc loc? Şi de vreme ce Mă voi duce şi vă voi pregăti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, pentru ca acolo unde sunt Eu să fiţi şi voi. Voi ştiţi şi unde Mă duc Eu, şi calea" (Ioan 14, 1-4).

Prin Sfânta Înălţare, Iisus Hristos Domnul este şi "înaintemergătorul nostru, devenit Arhiereu în veac, după rânduiala lui Melchisedec" (Evrei 6, 20), arătându-ne calea vieţii, scopul slujirii Sale, precum şi ţinta sigură şi ultimă a vieţii noastre vremelnice. Iar unul dintre punctele de forţă, din Testamentul cel Nou al lui Iisus Hristos, pe care ni l-a lăsat pentru totdeauna şi pe care nu trebuie să-l uităm, ci mai mult să ni-l întrupăm fiecare în viaţa noastră, de zi cu zi spune: "Aşadar, pocăiţi-vă şi întoarceţi-vă, ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la faţa Domnului vremi de uşurare şi să vă trimită pe Cel mai dinainte vestit vouă, pe Hristos Iisus pe Care cerul trebuie să-L primească până la vremile reaşezării tuturor celor despre care a grăit Dumnezeu prin gura sfinţilor Săi profeţi din veac!" (Fapte 3, 19-21).

Glasul Împăratului Mântuitor avea să răsune în urechile şi inima ucenicilor Săi, umplându-li-se sufletul de focul iubirii, atunci când le-a zis: "Datu-Mi-s-a toată puterea în cer şi pe pământ. Drept aceea, mergeţi şi învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit Eu vouă. Şi iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului!" (Matei 28, 19-20). Şi acestea zicând, în timp ce ei priveau, "ridicându-şi mâinile, i-binecuvântat" (Luca 24, 50), S-a înălţat şi un nor L-a luat din ochii lor. Şi privind ei, în timp ce El mergea la cer, iată că lângă ei au stat doi bărbaţi, în haine albe, care au şi zis: "Bărbaţi galileeni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus, Care S-a înălţat de la voi la cer, aşa va şi veni, cum L-aţi văzut voi mergând la cer" (Fapte 1, 9- 11).

Cum se poate înţelege această minune a Înălţării lui Iisus Domnul la cer? Dacă ne gândim de la înălţimea unei credinţe tari şi neclintite, chiar şi pentru oamenii de ştiinţă, această învăţătură este uşoară. Cum se ştie prea bine, toate corpurile mai uşoare ca aerul se ridică spre cer. După cum spune Sfântul Apostol Pavel, trupul înviat este trup duhovnicesc; are calităţile pe care nu le are trupul firesc sau pământesc. Trupul înviat este fără greutate: uşor, luminos, proslăvit, ceresc, strălucitor, nestricăcios, îngeresc, puternic (I Corinteni 15, 43, 50-5).

Iisus a fost văzut şi nevăzut, aşa cum se arată în Sfintele Evanghelii, din apariţiile (arătările) dese în mijlocul apostolilor şi ucenicilor. Iar atunci când vedem cum oamenii se înalţă în văzduh cu rachete, avioane, elicoptere, baloane şi alte mijloace până la înălţimi de zeci, sute şi mii de kilometri, cu atât mai mult poate face Dumnezeu la care "toate sunt cu putinţă!" (Luca 1, 37).

În decursul vremilor, fiii de pe Terra au simţit că între cer şi pământ ar fi un spaţiu întins şi de necuprins. Despre aceasta nu se mai poate vorbi şi nici spaime de necunoscut nu trebuie să mai avem, întrucât: "Drept aceea, având un Mare Arhiereu care a străbătut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să ne ţinem cu tărie mărturisirea: că nu avem un Arhiereu care să nu poată suferi cu noi în slăbiciunile noastre, ci Unul după asemănarea noastră, întru toate ispitit, în afară de păcat. Să ne apropiem deci cu încredere de tronul harului, pentru ca milă să primim şi să aflăm har spre ajutor la vremea potrivită" (Evrei 4, 14-16). Aşadar, astăzi drumul spre cer şi rai este deschis pentru toţi, absolut, dacă ascultăm poruncile lui Iisus şi-L urmăm până la moarte: "Fii credincios până la moarte şi-ţi voi da cununa vieţii!" (Apocalipsa 2, 10).

Aşa au fost moşii şi strămoşii noştri! Aşa au fost sfinţii şi eroii tuturor timpurilor pe care noi îi cinstim de ziua Înălţării Domnului! Ei ne văd din ceruri şi ne ajută şi acum să străbatem valurile din această Vale a Plângerii. Să nu le uităm jertfa! Să ţinem legătura cu ei prin rugăciune şi astfel nu vom mai pieri întru neuitare şi nerecunoştinţă!

†Calinic, Arhiepiscop al Argeșului și Muscelului

Bookmark and Share

Președintele colegiului de redacție:

† Înaltpresfințitul Părinte
Calinic Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului

Editor:

Preot Ovidiu Vlăsceanu consilier cultural

Redactor șef:

Preot Dr. Nicolae-Napoleon Dabu

Redacția:

Preot Prof. Cornel Dragoș,
Preot Florin Iordache,
Diacon Prof. Gabriel Firuță,
Asist. Univ. Drd. Gabriela Safta.

Art designer:

Ing. Bogdan-Nicolae Ciocîrlan

Pagină web:

Preot Gabriel Grecu

Colaboratori:

Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, Prof. Alexandru Brichiuș,
Preot Prof. Andrei Cănuță, Preot Prof. Roberto-Cristian Vișan,
Roxana Dragoș,  Amalia Cornățeanu,
Amalia Constantinescu, Iuliana Popa.

Responsabilitatea fiecărui articol
publicat îi revine autorului

..: Home Editoriale Înaltpreasfințitul Calinic Înălțarea Domnului Înălţarea noastră