construimcatedrala.ro

Cuviosul Antipa de la Calapodești - un fiu al Moldovei așezat între sfinți

cv antipa calapodesti

Cuviosul Ieroschimonah Antipa Atonitul a fost fiu al Moldovei, cu numele de botez Alexandru, și a vieţuit în multe aşezăminte duhovniceşti, fiind o puternică lumină pentru apropiaţi.

Cuviosul Antipa s-a născut în anul 1816, în satul Calapodeşti, comuna Dealul Morii, judeţul Bacău, dintr-o familie de clerici. Chemarea pentru cele sfinte a avut un drum mângâiat de smerenie, cugetare şi dorire pentru înaltele virtuţi. Llipsindu-i darul pentru învăţătură, a devinit păstor pentru turmele cele necuvântătoare. În liniştea naturii, păzind turmele, cu trecerea timpului i s-a născut dorinţa cunoaşterii învăţăturilor şi se ruga lui Dumnezeu ca să-i dea şi lui acest dar. Uşor s-a născut în sufletul său şi dorinţa pentru cele spirituale şi, în cele din urmă, s-a hotărât să părăsească turma şi să plece la mănăstire ca să se facă monah. A părăsit turmele necuvântatoare, pentru cele cuvântătoare.

 Ca urmare, la vârsta de 20 de ani a intrat ca frate în obştea mănăstirii Căldăruşani, ctitorie a marelui voievod Matei Basarab. ,,A gustat şi a văzut că bun este Domnul” (Psalmul 33, 8) Aici a devenit fratele Alexandru, care a început să se obişnuiască cu ascultările la care a fost orânduit şi s-a îndulcit cu dumnezeieştile slujbe, cu pravila de începător, cu învăţăturile înţelepte ale duhovnicilor. El a găsit în această mănăstire o rânduială desăvârşită, monahii de aici erau învăţătaţi ca atunci când aud glasul clopotul să vină la biserică, iar după terminarea slujbei religioase să se retragă la chilie în linişte şi reculegere. Pe lângă rugăciune, în privinţa ascultărilor zilnice, vieţuitorii aveau şi preocupări de lucrări gospodăreşti: reparaţii, construcţii, munci agricole, rucodelie în ateliere etc, prin care se acopereau aproape toate cerinţele sfântului locaş şi ale obştei.

Toţi erau deprinşi ca mâinile să lucreze, iar sufletul să se roage lui Dumnezeu. În această perioadă, monahii cu pregătire cărturărească au alcătuit numeroase manuscrise, au făcut traduceri şi totodată au înfiinţat şi o tipografie, ceea ce a sporit prestigiul mănăstirii. Ştiind să facă ascultare şi fiind plin de smerenie, fratele Alexandru a îmbrăţişat cu dragoste viaţa chinovială şi devenise doritor către suişul cel duhovnicesc. Auzise de Sfântul Munte, împodobit cu sfinte mănăstiri, cu zeci de schituri şi sute de chilii, cu colibe şi peşteri, unde trăiau după rânduiala vieţii călugăreşti, în curăţie trupească şi sufletească, în sărăcie de bunăvoie, în ascultare şi neîncetată rugăciune, mii de monahi şi fraţi din toate neamurile ortodoxe. De îndată i s-a aprins dorinţa de a merge acolo pentru întărire.

Trăind aproape aproape 15 ani, la schitul Lacu,credinciosul monah s-a mutat la mănăstirea Esfigmen unde a stat patru ani, continuând nevoinţa călugărească şi ascultările şi servind ca exemplu toţi câţi se aflau acolo. Primind binecuvântarea stareţului mănăstirii, cu mare bucurie el s-a de marele şi îngerescul chip, care este numit şi al doilea botez, cu reînnoirea făgăduinţelor de la călugărie în forma cea mai riguroasă, angajându-se să petreacă toată viaţa în post aspru şi rugăciune neîntreruptă, slujind fraţilor. Potrivit tradiţiei, cu acest prilej i s-a schimbat numele de botez, numindu-se Antipa.

Cât a stat la Esfigmen, Schimonahul Antipa s-a învrednicit şi de harul hirotoniei, ca ierodiacon, intrând în rânduiala primei trepte a slujitorilor sfântului altar. După aproape două decenii de la stabilirea sa în Muntele Athos, în anul 1860, luând binecuvântare de la stareţ şi de la fraţi, a părăsit Muntele Athos şi s-a întors în ţară. A construi un schit la Iaşi, unde, din dispoziţia Părintelui Nifont, a ocupat postul de chelar şi econom, de multe ori înlocuindu-l pe părintele Nifont în anumite treburi bisericeşti.

Ieroschimonahul Antipa, cunoscător al limbii ruse a plecat la drum lung, prin ţinuturi ortodoxe ruseşti. Un popas l-a făcut la vestita Lavra Pecersca, care era pentru credincioşii ruşi ca un nou Ierusalim, la care ei veneau în pelerinaj de la mari depărtări. Aici se aflau şi unii călugări români, iar mitropolitul Petru Movilă al Kievului a fost o vreme stareţ al ei. În timpul lui a apărut primul Pateric al Lavrei (1643), care istoriseşte despre sfinţii şi minunile care s-au făcut în mănăstire în diferite epoci.

Poposind la această lavră, ca pelerin, Cuviosul Antipa s-a închinat moaştelor sfinte s-a întărit sufleteşte şi a făcut legături frăţeşti cu monahii de aici, a luat binecuvântare şi a plecat mai departe. În cele din urmă, în anul 1865 a ajuns la mănăstirea Valaam.

Văzând buna rânduială de aici, Cuviosul Antipa s-a stabilit la Valaam, unde a trăit încă 17 ani în frica Domnului, cu evlavie şi cu râvnă, pentru a se face folositor obştei care îl înfiase. După multele sale vrednicii, el a fost cinstit cu harul Preoţiei, sarcină care i-a înmulţit ostenelile către Dumnezeu, ştiind că avea să răspundă de sufletele care i s-au încredinţat pentru povaţă duhovnicească.

Postul îndelungat, smerenia şi rugăciunea inimii i-au fost mai departe călăuză şi putere ziditoare care hrăneşte pe cei flămânzi şi însetaţi cu sufletul. Pentru aceasta numele şi faptele sale minunate s-au răspândit în părţile de nord ale Rusiei şi mulţi credincioşi veneau la mănăstirea Valaam ca să cunoască pe omul lui Dumnezeu şi să primească binecuvântarea şi învăţăturile sale.

Pe lângă el s-au format şi unii ucenici, care i-au urmat în cele duhovniceşti cu ascultarea, cu curăţia şi cu râvna. După o viaţă întreagă petrecută în nevoinţe călugăreşti, Ieroschimonahul Antipa, a fost înmormântat în gropniţa de obşte a mănăstirii. Prezenţa lui în calendar cinsteşte în acelaşi timp poporul şi Biserica noastră, pentru care el s-a rugat, povăţuind pe cei care i-au cerut sfatul să nu înceteze a le iubi, pentru că de bunăstarea acestora depind pacea şi fericirea lor proprie.

Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat pe Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodeşti în anul 1992, iar slujba sa a fost întocmită de către Prea Sfinţitul Ioachim Băcăuanul, actualul arhiereu-vicar al Episcopiei Romanului, fiind prăznuit pe 10 ianuarie.

Povăţuitor preaînţelept al călugărilor şi înger pământesc te-ai arătat, Sfinte Cuvioase Părinte Antipa, înfrânându-ţi trupul cu nepătimirea şi luminând inimile credincioşilor cu strălucirea virtuţilor tale. Pentru aceasta te-ai făcut locaş preacinstit al Sfântului Duh şi în ceruri ai aflat plata ostenelilor tale de la Hristos Dumnezeu, pe Care roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă. (Troparul Sfântului).

Preot Robert NIColAE

 

Bookmark and Share

Președintele colegiului de redacție:

† Înaltpresfințitul Părinte
Calinic Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului

Editor:

Preot Ovidiu Vlăsceanu consilier cultural

Redactor șef:

Preot Dr. Nicolae-Napoleon Dabu

Redacția:

Preot Prof. Cornel Dragoș,
Preot Florin Iordache,
Diacon Prof. Gabriel Firuță,
Asist. Univ. Drd. Gabriela Safta.

Art designer:

Ing. Bogdan-Nicolae Ciocîrlan

Pagină web:

Preot Gabriel Grecu

Colaboratori:

Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, Prof. Alexandru Brichiuș,
Preot Prof. Andrei Cănuță, Preot Prof. Roberto-Cristian Vișan,
Roxana Dragoș,  Amalia Cornățeanu,
Amalia Constantinescu, Iuliana Popa.

Responsabilitatea fiecărui articol
publicat îi revine autorului

..: Home Argesul Ortodox Memoria Bisericii Cuviosul Antipa de la Calapodești - un fiu al Moldovei așezat între sfinți