construimcatedrala.ro

Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit pentru noi!

icoana-invierii

Nu există parte mai frumoasă a Sfintelor Scripturi, care să prezinte mai frumos şi mai măreţ, misiunea, caracterul, suferinţa şi sacrificiul ispăşitor al lui Iisus Hristos pe Cruce, decât cum sunt acestea prezentate în cartea proorocului Isaia, carte care este o Scriptură în miniatură.

1. Proorocul Isaia, învrednicit şi inspirat de Dumnezeu, a prevestit venirea lui Mesia, dar şi misiunea Lui: „Cine va crede ceea ce noi am auzit şi braţul Domnului cui se va descoperi? Crescut-a înaintea Lui ca o odraslă, şi ca o rădăcină în pământ uscat; nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag.” (Isaia 53, 1-2).

Orice plantă are nevoie să fie susţinută de rădăcinile ei. Chiar dacă o plantă este tăiată de la rădăcină, după aceea din rădăcină, începe din nou un lăstar firav să-şi facă apariţia. Domnul nostru Iisus Hristos este prezentat ca o „odraslă”, şi cao „rădăcină.” Iisus Hristos însuşi se prezintă pe Sine: „Eu, Iisus, am trimis pe îngerul Meu ca să mărturisească vouă acestea, cu privire la Biserici. Eu sunt rădăcina şi odrasla lui David, steaua care străluceşte dimineaţa.”(Apoc. 22, 16).

În acest text sfânt există două cuvinte speciale şi anume „rădăcina şi odrasla.” „Rădăcina” ne spune nouă astăzi, prezentându-ne o adevărată teologie, vorbindu-ne desluşit despre Domnul nostru Iisus Hristos şi anume despre natura Lui divină, în timp ce „odrasla”, în schimb, ne prezintă umanitatea lui Iisus. În mersul firesc al lucrurilor, rădăcina este mai întâii şi după aceea odrasla. La fel ni se prezintă şi nouă, mai întâi divinitatea şi apoi umanitatea lui Iisus Hristos, Mântuitorul nostru. Termenul „odrasla”, este folosit şi de proorocul Isaia, cu trimitere către pruncul sfânt din Betleem: Despre El vorbea şi Sfântul Apostol Ioan, că -a făcut asemenea nouă: „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.” (Ioan 1, 14).

2. În momentul în care Iisus Hristos a luat chip de om, luând natura umană asupra Lui, starea morală a omenirii era într-o uscăciune teribilă: „Crescut-a înaintea Lui ca o odraslă, şi ca o rădăcină în pământ uscat; nu avea nici chip, nici frumuseţe, ca să ne uităm la El, şi nici o înfăţişare, ca să ne fie drag.” (Isaia 53, 1-2). Proorocul Isaia face referire la Iisus, ca Unul care a crescut ca o odraslă, şi ca o rădăcină în „pământ uscat”. Cu toate că nu era nici un fel de viaţă şi de vigoare, totuşi „rădăcina” şi „odrasla” era acolo. Ea a apărut în ciuda oricărei neputinţe omeneşti. Orice lucrător al pământului, ştia prea bine faptul, că nu era posibil ca o rădăcină să dea lăstari, să odrăslească, într-un pământ uscat. Pentru a se întâmpla aşa era nevoie de o anumită stare de umezeală, pentru a încolţi sămânţa şi a ieşi afară din pământ, ca o odraslă slabă. Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, a venit în lumea noastră, în ciuda oricărei imposibilităţi omeneşti. Şi apariţia Lui pe pământ, născându-se cu chip de om, într-un staul se potriveşte foarte bine termenului „pământ uscat,” adică în cele mai umile şi mai slabe condiţii omeneşti posibile.

3. Iisus Hristos, a venit să ia El asupra Lui ce se cuvenea să cadă asupra noastră: În cartea proorocului Isaia cel mai mult este evidenţiată natura sacrificială, natura ispăşitoare, a suferinţei lui Hristos: „Dispreţuit era şi cel din urmă dintre oameni; om al durerilor şi cunoscător al suferinţei, unul înaintea căruia să-ţi acoperi faţa; dispreţuit şi nebăgat în seamă.” (Isa 53, 3). Iisus Hristos, Mântuitorul nostru, a purtat suferinţele noastre, a luat asupra Lui durerile noastre, a suportat sde bună voie să fie pedepsit de oameni, lovit de Dumnezeu, şi umilit în cekl mai josnic mod: „Dar El a luat asupra-Şi durerile noastre şi cu suferinţele noastre S-a împovărat. Şi noi Îl socoteam pedepsit, bătut şi chinuit de Dumnezeu.” (Isa 53, 4).

Iisus, pentru mântuirea noastră de obşte, a ajuns să fie „străpuns” fizic şi „zdronit” sufleteşte: „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre şi zdrobit pentru fărădelegile noastre. El a fost pedepsit pentru mântuirea noastră şi prin rănile Lui noi toţi ne-am vindecat.” (Isa 53, 4). „Deci iudeii, fiindcă era vineri, ca să nu rămână trupurile sâmbătă pe cruce, căci era mare ziua sâmbetei aceleia, au rugat pe Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ridice. Deci au venit ostaşii şi au zdrobit fluierele celui dintâi şi ale celuilalt, care era răstignit împreuna cu el. Dar venind la Iisus, dacă au văzut că deja murise, nu I-au zdrobit fluierele. Ci unul din ostaşi cu suliţa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă.” (Ioan 19, 31-34).

Chiar dacă omul era îndreptat în fiecare zi doar spre faptele şi nevoile sale, pentru că: „Toţi umblam rătăciţi ca nişte oi, fiecare pe calea noastră, şi Domnul a făcut să cadă asupra Lui fărădelegile noastre ale tuturor. Chinuit a fost, dar S-a supus şi nu şi-a deschis gura Sa; ca un miel spre junghiere s-a adus şi ca o oaie fără de glas înaintea celor ce o tund, aşa nu Şi-a deschis gura Sa. Întru smerenia Lui judecata Lui s-a ridicat şi neamul Lui cine îl va spune? Că s-a luat de pe pământ viaţa Lui! Pentru fărădelegile poporului Meu a fost adus spre moarte.” (Isa 53, 6-8). După ce şi-a dat viaţa, nu s-a făcut nicio deosebire între mormântul Lui şi al celor ocupaţi cu fărădelegea: „Mormântul Lui a fost pus lângă cei fără de lege şi cu cei făcători de rele, după moartea Lui, cu toate că nu săvârşise nici o nedreptate şi nici înşelăciune nu fusese în gura Lui.” (Isa 53, 9).

Rodul Jertfel Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pe Cruce, îndurând asprimea judecăţii divine, erau urmaşii Săi, aceia pe care dorea să-i pună într-o stare după voia lui Dumnezeu, aceia care vor primi, în final, partea lor de moştenire în Împărăţia lui Dumnezeu, ca rod al Crucii Sale: „Dar a fost voia Domnului să-L zdrobească prin suferinţă. Şi fiindcă Şi-a dat viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea pe urmaşii Săi, îşi va lungi viaţa şi lucrul Domnului în mâna Lui va propăşi. Scăpat de chinurile sufletului Său, va vedea rodul ostenelilor Sale şi de mulţumire Se va satura. Prin suferinţele Lui, Dreptul, Sluga Mea, va îndrepta pe mulţi, şi fărădelegile lor le va lua asupra Sa. Pentru aceasta Îi voi da partea Sa printre cei mari şi cu cei puternici va împărţi prada, ca rasplată că Şi-a dat sufletul Său spre moarte şi cu cei făcători de rele a fost numărat. Că El a purtat fărădelegile multora şi pentru cei păcătoşi Şi-a dat viaţa.” (Isa 53, 10-12). Ce bucurie poate să fie mai mare, decât să vezi oameni păcătoşi care se îndreaptă spre Împărăţia lui Dumnezeu, cu credinţă şi pocăinţă în suflet. Bucuria Lui este întoarcerea oamenilor din păcat la Dumnezeu, pentru a se putea bucura de darul mântuirii.

4. Prin viaţa Lui, Iisus Hristos, a împlinit cuvintele Sfintelor Scripturi: Proorocul Isaia îl înfăţişează pe Iisus, ca fiind atât de ascultător, ca „un miel”, ca „o oaie”, ascultător şi supus până la moarte. El nu s-a împotrivit deloc şi nici nu s-a apărat: „El, măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n'a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S'a desbrăcat pe sine însuş şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S'a smerit şi S'a făcut ascultător până la moarte, şi încî moarte de cruce.” (Fil. 2, 6-8) „Căci pe El, Care n-a cunoscut păcatul, L-a făcut pentru noi păcat, ca să dobândim, întru El, dreptatea lui Dumnezeu.” (2 Cor 5:21). Diavolul încerca să se înalţe şi să se facă asemenea lui Dumnezeu, în timp ce Fiul Omului, Iisus Hristos, s-a umilit, dezbrăcându-se de prerogativele divine, făcându-se asemenea oamenilor, fiind umilit şi ascultător până la moarte şi încă moarte de cruce. Ce mare diferenţă de atitudine.

5. Iisus Hristos, a împlinit profeţiile Scripturii, referitoare la El, trimisul lui Dumnezeu, Mesia, printr-un caracter ce nu poate fi egalat de oameni:

a. Iisus Hristos şi-a dat viaţa pentru mulţi, spre iertarea păcatelor lor:„Că acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor.”(Matei 26:28)

b. Iisus Hristos nu s-a apărat în faţa acuzatorilor Săi, ci doar le-a confirmat faptul că este Fiul lui Dumnezeu şi că Îl vor vedea venind pe norii cerului:„Şi la învinuirile aduse Lui de către arhierei şi bătrâni, nu răspundea nimic. Atunci I-a zis Pilat: Nu auzi câte mărturisesc ei împotriva Ta? Şi nu i-a răspuns lui nici un cuvânt, încât dregătorul se mira foarte.” (Matei 27, 12-14). „Şi, sculându-se, arhiereul I-a zis: Nu răspunzi nimic la ceea ce mărturisesc aceştia împotriva Ta? Dar Iisus tăcea. Şi arhiereul I-a zis: Te jur pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de eşti Tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Iisus i-a raspuns: Tu ai zis. Şi vă spun încă: De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând de-a dreapta puterii şi venind pe norii cerului.” (Matei 26,62-64).

c. Iisus Hristos a fost pus împreună cu cei nelegiuiţi: „Şi L-au dus la locul zis Golgota, care se tălmăceşte "locul Căpăţânii". Şi I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă, dar El n-a luat. Şi L-au răstignit şi au împărţit între ei hainele Lui, aruncând sorţi pentru ele, care ce să ia. Iar când L-au răstignit, era ceasul al treilea. Şi vina Lui era scrisă deasupra: Regele iudeilor. Şi împreună cu El au răstignit doi tâlhari: unul de-a dreapta şi altul de-a stânga Lui. Şi s-a împlinit Scriptura care zice: Cu cei fără de lege a fost socotit.” (Marcu 15,22-28).

d. Iisus s-a rugat şi a mijlocit la Dumnezeu Tatăl pentru cei vinovaţi şi nelegiuiţi: „Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga. Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. Şi împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi.” (Luca 23,33-34).

Ţinând cont de cât de mult ne-a iubit Dumnezeu pe noi şi că a trimis din dragoste pe Fiul Său iubit ca să moară pe Cruce pentru păcatele noastre, cum ar trebui să ne comportăm noi ? Cum ar trebui să prăznuim noi astăzi Paştele? Multi credincioşi din zilele noastre spun că sărbătoresc Paştele, însă într-un mod care înseamnă mai mult întâlnirea, în cadrul unor zile libere oferite de Stat, cu rudele, cu prietenii, cu tot felul de mese îmbelşugate, cu miel, iepuraş şi ouă rosii, cu pască, iar pentru altii, într-un chip foarte ruşinos, cu chefuri, destrăbălări şi beţii, iar pentru unii, e ziua sfântă din an când îşi mai aduc aminte că mai trebuie să calce şi ei pe la Biserică. A face în felul acesta nu înseamnă a sărbători Paştele după voia Domnului.

Iată ce sfat ne dă Sfântul Apostol Pavel, care este potrivit şi pentru felul de a sărbători şi noi azi Paştele: „Semeţia voastră nu e bună. Oare nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată frământătura? Curăţiţi aluatul cel vechi, ca să fiţi frământătura nouă, precum şi sunteţi fără aluat; căci Paştile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi. De aceea să prăznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul răutăţii şi al vicleşugului, ci cu azimele curăţiei şi ale adevărului. V-am scris în epistolă să nu vă amestecaţi cu desfrânaţii; Dar nu am spus, desigur, despre desfrânaţii acestei lumi, sau despre lacomi, sau despre răpitori, sau despre închinătorii la idoli, căci altfel ar trebui să ieşiţi afară din lume. Dar eu v-am scris acum să nu vă amestecaţi cu vreunul, care, numindu-se frate, va fi desfrânat, sau lacom, sau închinător la idoli, sau ocărâtor, sau beţiv, sau răpitor. Cu unul ca acesta nici să nu şedeţi la masă.” (1 Cor. 5,7).

Faptul că Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos, nu a rămas în mormânt, ci a înviat, trebuie să fie pentru noi cel mai mare motiv de bucurie. Dacă nu am trăit aşa cum ar trebui, după voia lui Dumnezeu, avem din nou ocazia şă începem o nouă relatie de credincioşie cu Dumnezeu. El te aşpteaptă şi pe tine şi vrea să-ţi lumineze mintea şi sufletul cu lumina sfântă a învierii Lui. Lasă-te luminat şi încălzit de această sfântă lumină: „Iar Dumnezeu, Care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi prin puterea Sa.” (1 Cor. 6, 14). „Căci dragostea lui Hristos ne stăpâneşte pe noi care socotim aceasta, că dacă unul a murit pentru toţi, au murit deci toţi. Şi a murit pentru toţi, ca cei ce viază să nu mai loruşi, ci Aceluia care, pentru ei, a murit şi a inviat.” (2 Cor. 5,15).

Laudă şi mărturiseşte pe Hristos ca Domn şi Mântuitor şi spune din toată inima ta „Hristos a înviat!”, pentru: „Că de vei mărturisi cu gura ta că Iisus este Domnul şi vei crede în inima ta că Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi, te vei mântui.” (Rom. 10,9). Dragul meu cititor, înţelege că la Paşte trebuie să priveşti mai mult la Hristos. Sângele lui Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu, trebuie sa fie aplicat pe “uşorii” inimii tale şi atunci vei avea un Paşte cu adevărat binecuvântat. Tot ceea ce facem noi de Paşte trebuie să arate doar spre Hristos Domnul, Paştele nostru, care a fost jertfit. Dragul meu, dacă poate până la acest Paşte, ţi-ai trăit viaţa cum ai vrut tu, şi ai sărbătorit Paştele mai mult pentru tine, cu mese, şi distracţii, decât pentru El, fie ca la acest Paşte, Hristos să vină în sufletul tău şi tu să priveşti la Iisus Hristos, Paştele nostru crucificat şi înviat. Bucură-te de lumina învierii Lui. Domnul să-ţi facă parte de un Paşte minunat, fericit şi binecuvântat, aşa cum nu ai mai avut parte până acum! Paşte fericit!

Dr. Ioan-Gheorghe ROTARU

Bookmark and Share

Președintele colegiului de redacție:

† Înaltpresfințitul Părinte
Calinic Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului

Editor:

Preot Ovidiu Vlăsceanu consilier cultural

Redactor șef:

Preot Dr. Nicolae-Napoleon Dabu

Redacția:

Preot Prof. Cornel Dragoș,
Preot Florin Iordache,
Diacon Prof. Gabriel Firuță,
Asist. Univ. Drd. Gabriela Safta.

Art designer:

Ing. Bogdan-Nicolae Ciocîrlan

Pagină web:

Preot Gabriel Grecu

Colaboratori:

Dr. Ioan Gheorghe Rotaru, Prof. Alexandru Brichiuș,
Preot Prof. Andrei Cănuță, Preot Prof. Roberto-Cristian Vișan,
Roxana Dragoș,  Amalia Cornățeanu,
Amalia Constantinescu, Iuliana Popa.

Responsabilitatea fiecărui articol
publicat îi revine autorului

..: Home Argesul Ortodox Teologie Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit pentru noi!